Prima zi de gradinita... Am asteptat acest moment cu multe emotii, inima stransa dar si cu nerabdare.
Am amanat sa va scriu impresiile pana acum pentru ca am vrut sa stiu exact cum merge acomodarea. Deja va pot impartasi cateva sfaturi, ce la noi au functionat.
Pregatirea pentru gradinita am inceput-o cu multe luni inainte. Fac o observatie: noi mereu am discutat cu David ca si cu un om mare, intotdeauna ii explicam tot ce facem, de ce facem, i-am cerut parerea, i-am dat voie sa aleaga.
Sa stiti ca e foarte important pentru un copil sa-i arati ca poti avea incredere in el, sa vada ca si parerea lui conteaza, sa fie implicat in orice activitate.
Da, e un copil, dar sa nu va mire capacitatea lui de a intelege, chiar daca pe moment nu va arata acest lucru. Veti ramane surprinsi in ce ipostaze se pot arata roadele acestei educatii "pe picior de egalitate".
David stie ca oamenii merg la serviciu ca sa aiba bani sa isi cumpere mancare, hainute, sa plateasca casa, masina, etc. Copiii merg la gradinita, apoi la scoala ca sa invete sa aiba si ei serviciu cand vor fi mari.
I-am povestit ca la gradinita se va juca cu alti copii, va colora, va avea multe jucarii, va manca si va face nani, apoi va veni mami/tati si il va lua acasa. El a venit si a spus ca gradinita va fi serviciul lui.
Am mers la cumparaturi impreuna, l-am lasat sa-si aleaga hainutele pentru gradi. Duminica am cumparat flori pentru educatoare, iarasi l-am lasat pe el sa le aleaga. Inainte sa mergem la nani i-am spus ca ne vom trezi dimineata sa mergem la gradi.
Luni dimineata am pornit voiosi spre gradinita, toata familia. Ca sa fie despartirea mai usoara si sa nu se simta singur a vrut sa o ia si pe EE cu el ( jucarioara lui favorita ).
Cand sa-l lasam la gradi, a inceput sa planga. Am plecat cu inima cat un purice si cu lacrimi in coltul ochilor, ce abia le-am putut tine sa nu ma vada. A fost un moment foarte greu, nu am putut pleca, m-am intors de vreo trei ori, am ascultat la usa, toti copiii plangeau, m-am uitat pe gaura cheii. Imi venea sa intru si sa-l iau acasa cu mine. Ma simteam vinovata. Abia am asteptat ora 12:30 sa o sun pe educatoare sa o intreb cum e David. Ca atunci, nu cred ca a trecut vreodata mai greu timpul.
Dupa ce am vorbit cu educatoarea, ne-am mai linistit. David a plans putin, cateva minute, apoi s-a integrat usor, s-a jucat cu o fetita, a papat tot, a dormit, a cerut singur la baie.
Cand am mers sa-l luam, dragul de el, ii dadeau lacrimile de bucurie. A fost vesel toata seara. Ne-am jucat, am ras.
A doua zi a mers doar cu tati la gradi. Am decis ca asa e mai usor si pentru el. S-a trezit vesel, nu a obiectat ca trebuie sa-l imbrac sa mearga la gradi, insa cand sa iasa pe usa a vrut sa merg si eu. I-am explicat ca nu pot, trebuie sa raman sa am grija de surioara lui, care e bebelus.
A vrut sa-l ia si pe ursulet la gradi ( el are doua jucarii preferate ). Mi-a promis ca nu va mai plange. Si asa a fost. Cand l-a lasat tati, doar i-a mai tremurat putin gurita, dar nu a plans.
La iesire m-am dus eu si l-am luat. L-am gasit vesel, alerga copilasi.
Urmatoarele zile au fost perfecte. Educatoarea ne-a zis ca e linistit, vorbeste, se joaca cu alti copii, nu plange deloc, doarme si manaca bine. Prin urmare, se pare ca s-a acomodat.
Ce sfaturi va pot da eu, din experienta noastra:
1. Pregatiti din timp copilul pentru gradinita.
2. Explicati-i de ce trebuie sa mearga la gradinita.
3. Asigurati copilasul ca il iubiti, multi copii se gandesc ca mami si tati nu-i mai iubesc de aceea ii duc la gradi.
4. Lasati-l sa-si ia cu el jucaria preferata, ii va oferi incredere si nu se va simti singur.
5. Tineti-va de promisiune, daca ati promis ca veniti sa il luati imediat ce termina de mancat, atunci faceti tot posibilul sa nu intarziati. Copiii nu cunosc ceasul, ei se ghideaza dupa evenimente.
Daca de-a lungul timpului ati facut promisiuni si le-ati respectat acum se vor vedea roadele. Cand ii spuneti copilului ca dupa ce termina programul la gradi veti merge dupa el, copilul, chiar daca va plange, isi va aduce aminte si va avea incredere, ca daca ati zis ceva asa veti face. Pe parcursul zilei va fi linistit pentru ca are siguranta ca mami vine dupa el.
6. Intrebati-l daca ii place la gradinita, ce nu ii place, ce a facut la gradinita. Daca nu vrea sa va raspunda, intrebati-l daca ursuletului i-a placut la gradinita ( daca merge cu o jucarie ). Atunci sigur va raspunde. Va puteti face o idee despre ceea ce simte copilasul, analizand "raspunsurile" ursuletului.
7. Numarati zilele impreuna, astfel ii va creste nerabdarea sa mearga la gradi ( nu vi s-a intamplat sa va ganditi ca e joi, iar maine e vineri si apoi vine weekendul si asta sa va bucure si sa va ofere energie?). La noi in familie e obicei sa numaram zilele, tinta noastra e sambata si duminca, atunci suntem toti acasa, tati nu merge la serviciu, iar acum nici David nu va merge la gradi. Asa ca in fiecare dimineata vedem ce zi e si cat mai e pana sambata. Nu va pot spune ce bucurie a fost azi, cand a auzit ca e vineri si maine e sambata. In plus, e o modalitate perfecta de a invata zilele saptamanii.
8. Va recomand, daca aveti posibilitatea,
sa il duca tati pe copilas la gradi si mama sa il scoata. Despartirea va fi mai usoara, de mama copilul este mai atasat si doare mai tare sa se dea jos din bratele sale.
9. Dedicati mai mult timp copilului. Dupa e vine de la gradinita, e bine sa va jucati cu copilul, cum doreste el, sa petreceti clipe frumoase, sa radeti, sa va giugiuliti,etc. orice il face sa se simta iubim.
Aceste idei le-am aplicat noi pana acum si au functionat. Imi doresc din suflet sa le gasiti folositoare si sa va ajute si pe voi.
Va doresc acomodare rapida la gradi copilasilor dar si voua mamicilor!
Later edit:
Am omis sa va spun cat de mult sufera surioara dupa fratior. Toata ziua, cat e David la gradinita, maraie, nimic nu-i convine, are nevoie de toata atentia mea. Cum il vede pe David tremura de fericire, nu-i mai trebuie nimic!
Asta da iubire neconditionata!
.jpg)
Postări
