Curatenie de toamna...la ferma

Am redescoperit plastilina, dupa ce a stat uitata cateva luni intr-o cutie. Daca tot a plecat vara, in amintirea ei, facem multa, dar multa inghetata...din plastilina, desigur.

Intr-o zi, am indraznit sa ies din sfera cofetariei si sa ma aventurez in aria agriculturii, mai exact le-am propus copiilor sa ne adunam toate jucariile care ne pot ajuta sa reproducem o ferma.
Din plastilina am modelat un copacel.

Pentru frunze am folosit seminte de dovleac, le-am colorat cu culori acrilice. Imi place foarte mult cum s-au colorat, din cauza grasimii culoarea nu a fost uniforma.

Tare mult le-a placut copiilor aceasta activitate. Au stat mai bine de o ora jucandu-se si chiar inventand propriile lor jocuri.

Copacelul Fetitei cu Fundite

Copacelul lui David

Am repetat culorile, am sortat.

Pentru transfer am folosit o penseta. Sincer, m-am gandit ca va fi o provocare pentru copii, insa nu au intampinat probleme :)

Atat de tare a batut vantul la ferma ca au cazut toate frunzele din copac. Le-am adunat cu matura si le-am incarcat in remorca tractorului.

Sensory bin - In parc

Mai avem inca doua saptamani de stat in casa, pe motiv de varicela. E foarte greu si pentru mine si pentru copilasi.  Am vrea sa iesim afara, sa alergam, sa ne bucuram de soare, sa cautam gaze, sa ne jucam in nisip, sa ne dam in hinta.

Daca in parc nu putem merge, vine parcul  la noi :) Azi am construit un parc, nu pentru copilasi, ci pentru familia de papusi. Intreaga familie: mama, tata, bunicul, bunica, surioara si fratiorul au iesit la joaca in parc. Au avut nisip, hinte, tobogane, bancute, iarba, umbra de la copaci. S-au distrat de minune.

Am cautat o cutie mare, in care am pus nisip facut in casa, acelasi nisip ce l-am facut aici, s-a pastrat foarte bine, l-am tinut intr-o punguta in dulap.

Din cuburi, un ou cu surprize, sfoara si un bat subtire am construit doua hinte.

Toboganul l-am facut dintr-un tub de la hartia igienica. L-am taiat in doua, partile le-am lipit pe spate cu banda adeziva, apoi l-am imbracat in folie de aluminiu si tot cu banda adeziva l-am lipit de scari. Scarile le-am construit  din cuburi.

In parc am mai pus si cateva bancute, o invartitoare si un balansoar.

Ca sa fie tabloul complet, am facut si un spatiu verde, unde bunicul a stat pe bancuta, la umbra copacilor.

Pentru iarba am folosit orez vopsit, acelasi orez de aici.
Am construit si o sosea, pe care sa mearga masinile.

Sensory bin masini

Inspirata fiind de o alta mamica, ieri i-am facut lui David o cutie senzoriala cu seminte de floarea soarelui si masini.
Am construit o lume mica intr-o cutie mare.

 Despre importanta acestor cutii senzoriale in joaca copiilor am scris aici.

 Va invit sa intrati la Melly pe blog, acolo veti gasi o colectie de linkuri cu activitati senzoriale.

Spalatorie auto

Ca orice baietel si David e pasionat de masinute. Impingand masinuta pe covoras a invatat foarte usor regulile de circulatie.
Cand merge tata sa spele masinile, merge si David. E fascinat de spalatoria auto, cea cu perii. Ii place sa stea in masina si sa vada cum este masina spalata.
Cum si masinile lui sunt murdare, "au microbi", a trebuit sa ne facem o spalatorie acasa, neaparat una cu perii.

Am avut nevoie de:
- o cutie de pantofi
- un tub de la hartia igienica
- un tub de la folia alimentara
- carton colorat
- hartie transparenta
- lipici

Am folosit cutia fara capac. Am taiat cele doua laturi inguste, acestea fiind caile de acces in
spalatorie.

Din hartia transparenta am facut doua perdelute franjurate, ce le-am lipit la ambele usi.
Tubul de la hartia igienica l-am taiat in doua, ca sa arate ca periile de la spalatorie am lipit carton franjurat.

Am lipit cele doua perii, in paralel, in interiorul cuti.

 Tubul de la folia alimentara l-am imbracat tot in carton franjurat si l-am pus pe orizontala in cutie.

Foarte multe indicatii tehnice am primit de la David, el stia mai bine ca mine cum arata o spalatorie auto cu perii.

Cand a fost gata ne-am dat seama ca spalatoria noastra nu are un banner, prin urmare am desenat o masinuta fericita.

Activitate senzoriala cu pufuleti si o poveste

David nu mananca pufuleti, Fetita cu Fundite da, dar ea mananca orice. Evit sa cumpar, foarte rar se intampla sa avem pufuleti in casa, doar daca plecam cu masina si avem un drum de cel putin 4-5 ore, atunci ii dau la fetita, pentru ca incepe sa se plictiseasca si asa o mai pacalesc sa stea linistita in scaunel.

Aseara am fost la cumparaturi si David a vrut pufuleti cu surpriza. Normal, el si-a luat surpriza si fetitei i-a dat pufuletii :) Jucaria din interior s-a nimerit un nai, care suna destul de bine.

Cum David e foarte inventiv, s-a gandit ca daca tot nu avem zapada, sa faca el. A sfarmat pufuletii cu manutele pana s-au facut praf. Fetita si ea. O punga intreaga de pufuleti au sfarmat. La sfarsit, aveau praf de pufuleti si in cap si pe haine si sub haine, ca doar a nins.

 Da, au facut o mizerie de nedescris, dar asta nu m-a impiedicat sa le intrerup joaca. Doar acumuland experiente vor putea invata.

Apropo de incurajare, sa va spun cu cine dormim de cateva nopti in pat? Cu doua cutii, deloc mici :)) Una e patutul lui EE si cealalta e patutul ursuletului.

Pentru cine nu stie, EE si UU sunt prietenii lui David, cu care doarme in fiecare noapte.

De cateva saptamani, David a vrut sa doarma cu noi in pat, asa ca nu l-am refuzat si i-am facut loc intre noi. Intr-o zi, si-a dat seama ca, cutiile in care tinem jucariile sunt perfecte pe post de patut pentru prietenii lui. Asa au ajuns cu noi in pat.
Aveam doua alternative, una era sa-i spunem ca nu putem dormi cu cutiile in pat si rezultatul ar fi fost o mare suparare si o ingradire a initiativei sau a doua alternativa, sa-l lasam si sa-l incurajam sa se joace, sa ne distram impreuna cu el si sa ne amuzam de situatie, care era cam asa: eu cu tati, fiecare pe o bucatita de pat si in mijloc doua cutii mari si un copilas foarte grijuliu, care cere insistent o patura pe motiv ca UU nu poate dormi pentru ca-i este frig.  Noi am ales a doua varianta, cu mentiunea ca somnul este totusi foarte important, asa ca atunci cand David a adormit, cutiile au plecat din pat si ca sa nu existe suparare dimineata, inainte sa se trezeasca el, cutiile le-am pus inapoi in pat. Asa suntem cu totii fericiti.

Sunt curioasa, voi cum ati proceda in asemenea situatie? Ii incurajati pe copii sa faca tot ce le trece prin caput?

Yummy Dough - plastilina comestibila

Stiati ca exista plastilina comestibila? Eu nu, prima data am aflat cand cei de la edukid.ro mi-au propus sa testam Yummy Dough.

Am fost curioasa si nerabdatoare sa primim kitul. Stiindu-l pe David pasionat de bucatarie si plastilina, eram sigura ca ne va asigura cel putin o ora de distractie.
Si pentru ca plastilina e comestibila, m-am gandit ca si Natalia va avea ocazia sa framante cu manutele, fara sa stau cu gura si ochii pe ea, ca nu cumva sa bage in gurita, asa cum are obiceiul.

Ce este Yummy Dough? Pana sa primim galetusa, am cercetat putin despre ce este vorba. Am aflat ca e o plastilina care a fost creata special pentru copiii care baga tot ce prind in gurita. E o plastilina ce se poate manca, nefiind toxica, dupa modelare se poate coace in cuptor. E produsa in Germania, ingredientele nu contin aditivi artificiali.
Compozitia aluatului:  făină de grâu, zahăr, amidon de grâu, praf de ou întreg, ulei de palmier, sirop de glucoză, maltodextrină, aromă, proteine ​​din lapte. Culorile sunt obținute adăugându-se: sfeclă roşie, curcumina, beta-carotină, albastru patent V.
Toate ingredientele sunt aprobate şi pot fi consumate în condiţii de siguranţă, conform reglementărilor legislaţiei UE

Cand i-am spus lui David ca avem o plastilina care se poate manca, a fost tare bucuros. Imediat a venit cu ideea: ne va face pizza.
Nu e prima data cand David e cu mainile in aluat. E un obicei la noi in casa sa facem impreuna prajituri. As putea spune ca e activitatea lui preferata.

Cand am dat startul distractiei, nerabdarea copiilor era la cote maxime! Roiau in jurul meu, mai ceva ca albinele in jurul stupului :))

Yummy Dough contine:
- 4 pliculete cu compozitie pentru 4 culori: rosu, galben, albastru, verde.
- o seringa
- un cutitas pentru modelat
Ca sa facem aluatul ne-au mai trebuit 4 castronele, 4 linguri si apa.

Am desfacut un plic, l-am pus in castronel si am turnat FIX 15 ml de apa. In timp ce amestecam apa si compozitia, aveam senzatia ca nu se va forma aluatul, insa e doar senzatia, dupa cateva minute aluatul a prins forma si l-am putut lua in maini si framanta.

La fel am procedat si cu celelalte plicuri.

Daca e bine framantat, aluatul  devene lucios si moale, perfect pentru a fi modelat. Nu se lipeste de maini si miroase foarte bine. Copiii mei nu au avut prea multa rabdare, au vrut sa inceapa jocul cat mai repede, asa ca doar bila galbena si putin cea verde sunt lucioase si bina framantate.

Am trecut la partea cea mai interesanta: modelatul.
Prima data, David a vrut sa ne faca pizza. Am pus hartie de copt intr-o tava si l-am lasat sa-si foloseasca imaginatia si sa se joace cum doreste el.

Avand doar 4 culori, era oarecum ingradit. Am decis sa mai facem si altele, combinand culorile existente.
I-a placut tare mult acest mic experiment, l-am provocat sa-si imagineze ce culori putem face combinand rosu cu galben, verde cu albastru, verde cu rosu, etc.
Aici as avea o obiectie, aluatul rosu e de fapt visiniu, in combinatie cu galben nu a prea iesit portocaliu. Chiar David a fost cel care a remarcat acest fapt.

Pe langa pizza, David a facut si cativa biscuiti de diferite forme, folosind uneltele de la un alt joc.

Am uitat sa va spun ca, in timp ce pregateam aluatul, am luat putina compozitie praf, din fiecare culoare, mai putin rosu, in ideea de a face un mic experiment, inspiratia venind de la modul cum se colora compozitia in contact cu apa, toate plicurile continand praf de culoare identica.

Pe o coala de desen am presarat praf, fara sa stim ce culoare e, apoi am stropit cu apa. Am spus abracadabra si ca prin magie... la contactul cu apa, praful se colora. A fost foarte interesant.
Pentru diversitate, am facut operatiunea invers. Prima data am stropit apa si apoi am presarat praful.

Cand joaca a fost gata, am pus toate figurinele pe tava, am bagat tava la cuptor si am lasat 10 minute.

Cat timp erau la cuptor, in casa se simtea miros de fursecuri. Le-am scos din cuptor si le-am lasat sa se raceasca.
Din pacate, pozele nu mi-au iesit. Nu va pot arata fursecurile marca Yummy Dough.
Dar va pot spune ca au fost chiar gustoase, nu ma asteptam.

Toata aceasta experienta l-a facut pe David foarte mandru si fericit. L-am lasat sa se joace cum vrea el, fara ca eu sa intervin, ne-a facut fursecuri, pe care tot el le-a copt si ni le-a servit.

Acum sa va povestesc cum s-a jucat Fetita cu Fundite.
Prima data i-am dat cate o bucatica de aluat din toate culorile, i-am aratat cum sa framante cu manutele. L-a rupt bucatele si, cum era de asteptat, l-a si gustat.

I-am oferit diverse unelte cu care sa taie, sa decupeze sau sa intepe aluatul. Din pacate, nu a avut prea multa rabdare.
Am pastrat o bucatica de aluat si pentru azi. Am facut o bila din aluat in care am infipt spaghete. I-am dat cereale inele si i-am aratat cum sa le puna pe spaghete.

Aceasta activitate a avut un mare succes, mai ales ca totul a fost comestibil si fetita mea chiar a vrut sa incerce a mia oara acest lucru :)

Concluzie: am petrecut o duminica placuta in familie, jucandu-ne cu aceasta plastilina comestibila Yummy Dough.
Ne-a placut consistenta, gustul si mai ales faptul ca le ofera micutilor sansa unui joc de tip pretend play, in care rolurile se inverseaza, copiii devin adulti si trec la "cratita" :))

Yummy Dough se vinde in Romania exclusiv pe edukid.ro.

Micul fotograf

Mai aveti aparatele de fotografiat cu film? Nici eu nu credeam ca il mai am. Era ratacit printr-o cutie.
A fost o surpriza placuta sa-l gasesc si mai ales sa constat ca si functioneaza.

E jucaria perfecta pentru David, care acum e pasionat de fotografie, toata ziua ar face poze. 

Singura dezamagire a lui David e ca nu poate vedea pozele :) Aceasta a si fost prima intrebare dupa ce a facut poza, unde deschide sa o vada?

sursa

Acum e cu aparatul in mana si fotografiaza...orice :)

Chiar daca nu a fost planificat,  am reusit sa facem un excelent joc de tip pretend play.  Azi e fotograf,  maine nu stim ce vom mai gasi sau ce ne va trece prin cap, ramane o surpriza.

Casuta papusi

Va spuneam saptamana trecuta pe pagina de facebook ca lucram de zor la un proiect. Daca initial, am crezut ca va dura cel mult o zi, poate doua, s-a dovedit ca ma insel. Deja a trecut aproape o saptamana si casuta noastra inca nu e gata.

Proiecul e o casuta mare, mare pentru papusi, in totalitate construita din materiale reciclate.

Chiar daca inca nu e gata, vreau sa va arat si voua casuta noastra. Noi suntem foarte incantati de ea. M-am gandit ca, copilasii mei vor fi fericiti sa aiba o casuta, dar nu mi-am inchipuit ca fericirea poate fi asa de mare! Reactia lor ma face sa topai prin casa de bucurie. Mi se umple inima de dragoste privindu-i jucandu-se cu ea.

Cand am inceput sa lucram la casuta, in primele zile am lucrat impreuna cu David. Amandoi, cot la cot, am masurat, am taiat, am lipit. In urmatoarele zile, nu am mai avut timp sa lucram ziua si am lucrat doar eu, pe timpul noptii, pana la 5 dimineata :)

Casuta e din carton reciclat, intarit cu aracet si ziare, folosind tehnica papier mache.  Mobilierul e facut tot de mine.
In urmatoarele zile, voi reveni cu tutoriale pentru fiecare in parte. Imi trebuie putin timp sa prelucrez pozele si sa scriu.

Un dormitor

Bucatarie

Casuta e facuta in oglinda, despartita de un perete. Are 2 apartamente cu 4 camere :) Am vrut ca fiecare copil sa aiba casuta lui, dar si posibilitatea de a se vizita unul pe celalalt daca doresc, folosind usa.
Am facut atat ferestre simple, dar si cu obloane.
Casuta va fi iluminata, pentru asta avem nevoie de ajutorul lui tati, care va face instalatia sa functioneze, inclusiv sa puna intrerupatoare in fiecare camera.

Ce am reusit sa decorez pana acum e dormitorul si bucataria, si acestea partial, pentru ca mai am de adaugat detalii, gen vaza cu flori pe masa, dulap in dormitor, tablouri pe pereti, cos cu fructe, etc. Toate acestea sunt cerinta lui David, asa cum a fost si frigiderul sa aiba congelator :)

Conceptele mare - mic

Mare- mic doua concepte ce Fetita cu Fundite trebuie sa invete sa le diferentieze. Aceste cuvinte nu ii sunt straine, mereu cand am avut ocazia, am insistat sa i le repet.

Pentru activitatea de azi, am adunat cateva jucarii de acelasi fel, dar de marimi diferite. Pentru ca e inca micuta, m-am rezumat doar la 3 exemple.

Am ales: doua farfurioare, doua paharele si doua cuburi.

Am luat ,pe rand, fiecare grup si i-am aratat care obiect e mare si care e mic.  Apoi i-am cerut sa-mi dea farfurioara mica, paharul mare, cubul mic, etc. Daca mi le dadea corect o laudam, daca nu, ii aratam care obiect l-am cerut.

Daca copilul nu intelege, puteti lucra doar cu un concept. Ii aratati doar obiectele mari si le cereti doar pe acestea. Continuati pana vedeti ca a inteles.

Activitatea se poate face in mai multe etape, pe parcursul zilei. Daca vedeti ca, copilul da semne de plictiseala, opriti activitatea si o reluati intr-un alt moment.

Noi am extins putin activitatea, am sortat marimile si ne-am jucat punand cubul in pahar si paharul pe farfurioara. Nu intotdeauna se nimerea farfurioara sub pahar, atunci era pe post de capac si cum cubul era micut, Fetita a descoperit ca daca scutura paharul, face galagie :) 

Spor la joaca!

Para

Saptamana asta, la gradinita, David a invatat despre fructe si legume.

Ca sa extindem activitatile si acasa, am cules cateva frunze galbene, cu intentia de a face o para.

Am desenat o para. Cu o pensula, David a uns para cu aracet. Frunzele le-a taiat bucatele mici si le-a lipit pe desen, respectand conturul.

Asa arata para lui David. E facuta doar de el, eu nu am facut altceva decat sa-i desenez para.

Eu zic ca lucrarea arata foarte bine si sunt mandra de el!

Gura - material didactic

De cand a inceput David gradinita, timpul pentru activitati educative a devenit foarte limitat.

Am decis sa luam o mica pauza pentru a profita de vremea frumoasa si sa stam cat mai mult afara.
Cand va veni frigul, vom veni repede acasa si ne vom juca, stand la caldurica.

Pana atunci, sarcina mea e sa caut materiale si sa  organizez activitatile.

Printre altele, pentru ca la gradinita David a invatat despre corpul uman si igiena, am decis sa le vin in ajutor educatoarelor, oferindu-le  un material didactic, mai exact un mulaj al gurii cu dintisori si limba.

Ideea o am de la Camelia. Urmand indicatiile ei, am modelat din lut o gurita de copil.

Am folosit pasta de modelat DAS, cu uscare la aer, pe pachet scrie in 24 de ore, la mine s-a uscat in 3 zile.

sursa foto

Cand veti deschide pachetul, veti observa ca pasta e maro deschis, insa dupa ce se va usca va deveni alba si se va putea vopsi.

La inceput, pasta e mai tare, ca sa devina maleabila trebuie sa o framantati in mana, datorita caldurii se va inmuia. E indicat sa aveti putina apa intr-un castronel si sa va umeziti din cand in cand mainile.

Daca obiectul modelat se crapa, puneti degetul in apa si frecati cu grija locul, pana dispare crapatura.
La fel se procedeaza si pentru a finisa obiectul.

Pentru a proteja suprafata de lucru dar si pentru a evita riscul lipirii, folositi o plansa de plastic ( ca cea care se pune pe masa ).

M-am folosit de cateva unelete de la plastilina lui David.

Am intins o foaie, din care am taiat un cerc. Am lipit de cerc, doua rulouri, pe post de buze.
Ca sa lipiti componentele intre ele, folositi o pensula si ungeti cu apa suprafata.
Am modelat dintii si limba.

Separat am facut doua maselute. Una am taiat-o in jumatate, pentru a vedea cum arata maseluta in interior.

Le-am pus la uscat. Dupa 3 zile, am trecut la vopsit. Daca folositi pasta Fimo, care e deja colorata, va fi mai usor, doar ca aceasta trebuie pusa la copt in cuptor.

M-am chinuit putin cu coloratul. Am folosit vopsea acrlica. Cand s-a uscat vopseaua am aplicat 3 straturi de lac, pentru protectie si luciu.

Marul

Continuam activitatile dedicate toamnei cu un tablou. Am facut un mar ce straluceste in bataia soarelui.

Cum tocmai am terminat de sortat creioanele colorate, mi-a venit ideea de a le folosi intr-un alt mod - topite.

Am desenat un copac, l-am colorat. Frunzele si merele le-am facut topind creioane cerate.
Am folosit o lumanare, la care am incalzit creioanele. Cu lumanarea in mana, puneam creionul in flacara si cand incepea sa picure, mutam creionul pe desen.

Eu am tinut lumanarea si David creionul. Am fost extrem, extrem de atenta sa nu isi picure ceara pe manuta.

La sfarsit am desenat iarba, soarele si norii. Cerinta lui David a fost sa facem norii pufosi, asa ca am adus o bucatica de melana, cu care am construit norisorii.