In amintirea copilariei, cu drag merg la piata si cumpar harbuz ( pepene rosu sau lebenita ), cel mai mare, caci de la tata stiu ca, doar cel de 10 kg e cel mai bun. Si cum sa nu-l cred, cand imi amintesc cum il punea pe masa afara si cand baga cutitul sa-l taie, trosnea si se crapa. Avea cel mai mare si dulce miez.
Cand ma uit la copii si ii vad cu cata pofta mananca harbuz, parca ma vad pe mine copila.
sursa |
Multumesc Iulia pentru provocare. Mi-ai facut ziua frumoasa, invitandu-ma sa ma gandesc la copilarie.
Roxana, ma bucur mult ca mi-a venit ideea asta...citind ceea ce scrieti si voi imi dau seama ca afirmatia cu "copilaria copilului universal" e atat de adevarata. Si eu imi amintesc de pepenii mari, care se taiau cu sfarat, si de ciorba cu carne sau placinta cu branza...
RăspundețiȘtergereIti multumesc ca ai ales sa imi raspunzi pe blog :).