Amintiri din sarcina

De cand eram mica si ma jucam de-a mama cu papusile, mi-am dorit copii. Intotdeauna am considerat ca sarcina si nasterea e cea mai mare minune de la Dumnezeu. Cat am fost insarcinata am vrut sa traiesc din plin fiecare moment, stiind ca va fi ceva unic, ce nu voi mai intalni.

Cand am aflat ca voi deveni mama am fost cea mai fericita femeie de pe pamant. Abia asteptam sa simt samburele ce crestea in mine. Eram nerabdatoare sa apara primele simptome de sarcina, sa inceapa sa creasca burtica, sa pot arata fericirea din sufletul meu, ma simteam speciala.

Citeam in fiecare saptamana evolutia sarcinii . La prima sarcina imi formasem un obicei: in fiecare luni, cand ajungeam la birou prima data citeam ce se mai intampla in burtica mea, cat a crescut samburelul.

Vizita la medic, implicit la ecograf era o mare sarbatoare. Impreuna cu sotul meu ( intotdeauna a fost langa mine) asteptam cu emotie intalnirea cu puiul nostru. Eram tare bucurosi sa-l vedem in timp real.

Nasterea a ramas cea mai frumoasa amintire. Am nascut intr-un spital privat, cu un medic deosebit, alaturi de sotul meu.

Ne-am dorit un baietel si o fetita, exact in aceasta ordine. Nu are rost sa va mai spun cat de fericiti suntem ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu doi copilasi minunati.

Ca familie, suntem impliniti. Cineva ma intreba daca ne mai dorim un copil. Raspunsul e da, daca s-ar intampla sa raman din nou insarcinata fericirea ar fi la fel de mare. Un al treilea copilas ar fi la fel de bine primit.

David



Natalia