vineri, 11 mai 2012

Lupta cu timpul

Publicat de Roxana la 5/11/2012 11:30:00 a.m.
Mi se intampla des sa imi propun sa fac diverse lucruri intr-o zi si sa constat la sfarsitul zilei ca nu am reusit nici macar treburile casnice sa mi le termin. Ce se intampla cu timpul? Oare ziua nu mai are 24 de ore?

Ma uit la copilasi si nu-mi vine sa cred ce repede a trecut timpul.
David a facut 2 ani si 10 luni, imediat va sufla in tortul cu 3 lumanari.
Fetita are 7 luni si 2 saptamani. Azi a spus primul cuvant: TATA.

Imi amintesc, anul trecut eram insarcinata cu fetita. In prima jumatate de an, imi doream sa treaca timpul cat mai repede. Din cauza unor probleme cu sarcina, fiecare zi ce trecea era o sarbatoare pentru noi. Greturile in sarcina, lipsa somnului, oboseala -faptul ca trebuia sa ma ocup si de baietel si de casa, erau mici neplaceri ce paleau in fata stresului pe care il aveam cu sarcina. Pana la 14 saptamani, ne-am rugat incontinuu ca puiutul din burtica sa creasca mai repede decat hematomul ce il ameninta.
Am trecut cu bine de acel mare hop. Acum avem o fetita rotunjoara, foarte vesela, cu multa personalitate si foarte hotarata. E o luptatoare si speram ca asa va fi toata viata.

Lipsa timpului e o problema des intalnita. Cred ca putini sunt cei care se plictisesc. De multe ori ma gandesc, oare nu e vina noastra ca timpul a devenit prea scurt? Poate ca ne propunem sa facem prea multe lucruri intr-o zi si daca nu reusim dam vina pe timp.



Pana sa avem copilasii, eram obsedata de curatenie. Imi placea sa fie toate lucrurile la locul lor. Si acum imi place si imi doresc sa fie asa, dar nu mai pot, tot din lipsa timpului. Pierd ore intregi incercand sa rearanjez lucrurile - activitate ce imi provoaca o stare de vinovatie fata de copilasi, ca in loc sa ma joc cu ei fac smotru - ca in maxim jumatate de ora, totul sa revina la starea initiala, jucarii imprastiate, lucruri scoase din dulap, intr-un cuvant dezordine! E atat de frustrant.

Din lipsa de timp am renuntat la multe placeri ale mele: cititul, cusutul. Tot pe timp dau vina si cand uit sa pastrez legaturile cu familia, prietenii.
Faptul ca nu mai tin cont de felul cum arat, ca am uitat sa mai fiu si femeie nu doar mama, tot el TIMPUL e vinovat! Oare sa fie asa?

Voi cum va descurcati cu timpul? Cum vi-l organizati astfel incat sa mai aveti timp si pentru voi, sa va continuati pasiunile?

13 comentarii:

  1. ce-i aia timp?
    ca sa pot sa fac ceva, renunt la altceva si gata.
    de exemplu, vreau sa ies la plimbare? las casa in dezordine si am plecat.
    vreau sa fac ordine? aaa, ce frumos e afara, dar casa mea e vraiste, azi zic pas plimbarii.
    as povesti mai multe, dar, desigur, n-am timp!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa fac si eu, doar ca mai am momente cand obosesc sa tot aleg. Mi-ar placea sa le pot face pe toate :)

      Ștergere
  2. te inteleg perfect!
    si eu sunt in lipsa totala de timp. dar la mine e si lipsa de organizare, de faptul ca mereu sunt intrerupta. doi copii sunt o sursa constanta de cereri. dar asta e, o scoatem noi la capat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cred ca stau prost la capitolul organizare. Dar si pentru asta dau vina pe timp :)) nu am timp sa ma organizez, tot ce fac e mereu pe fuga :(

      Ștergere
  3. am niste articole despre organizare, o sa incerc sa le postez pe blog cat mai curand.

    da, si mie mi-ar placea sa pot duce la capat tot ce-mi propun. nici nu-s multe lucruri.... cam un trilion, asa... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cand aud de organizare mi se pune un nod in gat :)) parca si vad un TO DO LIST luuuuuuuung. imi trebuie mult curaj pentru asta, imi este frica sa nu intru in depresie cand vad ce greu bifez actiunile :))

      Ștergere
    2. promit TO DO-uri scurte.:D

      Ștergere
    3. acelea au sens, dar mie nu-mi iese niciodata faza cu spala vasele imediat ce le folosesti, chiar daca am masina de spalat vase, mereu am chiuveta plina cu vase murdare ce isi asteapta randul.

      Ștergere
  4. De când fetiţa a împlinit 2 ani, parcă-parcă, reuşesc să-mi fac timp şi pentru mine (de genul mers la coafor şi manichiură), şi eu eram obsedată de curăţenie, de fiecare dată atrăgeam atenţia soţului dacă ceva nu era pus la locul lui. Acuma casa e mereu în dezordine, dar nu mă mai stresez. Am observat că-m iconsum inutil energia. În fiecare seară petrec 30 min să aşez jucăriile copilei la locul lor (cuburi în cutia cuburilor, lego în cutia lor, cărţile la cărţi, pluşurile la pluşuri şi aşa mai departe) pentru ca dimineaţa toate să fie răspândite :) Am observat că dacă nu sunt puse în cutiile lor, nici nu o mai atrage a doua zi, ci împrăştie altceva pe joc.

    Dar nu-i bai, când văd ce frumos creşte, îmi trece... mă consolez cu gândul că va fi mai mare şi atunci toate le va aşeza singură la loc. Pasiunile... ce mai sunt alea? citesc când ea reuşeşte să adoarmă la mine în braţe şi nicicum nu vrea altfel. Înot, şah şi sport s-au dus... ce mai reuşesc este dimineaţa 15 min de gimnastică.

    Cu doi copii... pfff, îmi e greu să mă gândesc. Soţul insistă că-i trebuie neapărat un frăţior... Pe mine mă îngrozeşte ideea, că tare greu mi-a fost, mai ales că nu am alte "sprijine".

    Cred că timpul a devenit duşmanul nostru din momentul în care tehnologia s-a înmulţit. Avem prea multe şi nu mai avem timp de ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu ma mai stresez asa tare cu ordinea, insa cateodata imi vine sa ma trag de par, pe mine dezordinea ma oboseste.
      Tot dupa ce a facut baietelul 2 ani, am putut scoate capul in lume, acum am revenit in pestera pentru inca un an si jumatate :)
      Si eu am observat ca daca nu pun jucariile la locul lor, fiecare in cutia lui, nu mai prezinta interes. De-a lungul timpului am invatat sa-i rotesc jucariile si cele cu multe piese, gen puzzle sau cuburi, imediat ce nu se mai joaca cu ele, sa le strang. Astfel, evit o dezordine mare si riscul de a le pierde.
      Sa stii ca doi copilasi iti completeaza viata. Pentru noi e mult mai bine acum, cu amandoi. Nici eu nu am ajutor extern, dar cu multa dragoste si rabdare trece timpul si pe langa un copil mai creste unul.

      Ștergere
  5. Mai ales de cand s-a incalzit, timpul parca zboara...ne trezim, copiii vor la pimbaare de cand deschid ochii, eu as mai face una -alta...asa ca incerc, in mare sa fac un pic curat. Iesim la plimbare, cand ne intoarcem, vor sa stea in curte....si acolo iar trebuie sa stau cu ei...uneori, renunt la ce am de facut si stam si in curte. De obicei, o curatenie generala o programam in fiecare sambata, cand e si sotul acasa.Am redus mult si din activitatile noastre, le face bine sa stea si afara....fac o multime de descoperiri. :)
    INcerc, in mare, sa strang in fiecare zi haine si jucarii aruncate, mancare pentru toata lumea fac la doua zile, asa ca ziua in care nu fac mancare e si mai libera :).
    Seara, cand vine sotul, ei de-abia asteapta si vor la plimbare...asa mai putea face cate ceva prin casa, dar renunt....si le mai fac dupa ce ii culc pe ei (daca mai sunt in stare :)))
    oricum, nici noi nu stim cu zboara timpul atat de repede!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi am renuntat la curatenia de sambata pentru a nu pierde timpul, foarte pretios,de a fi impreuna, toata familia.

      Ștergere
    2. La noi e tot un timp petrecut impreuna :) de obicei, facem curat dimineata si participa toata lumea. Baietii isi strang jucariile si apoi le dau cate o carpa curata si sterg de zor geamurile de la usa :))) D. a fost o data atat de harnic incat a dat cu spray de geam chiar si telefoanele noastre :)))
      si in fiecare seara din saptamana iesim toti la plimbare.
      dar, si eu renunt de multe ori la curatenia zilnica din timpul saptamanii ca sa petrecem acel timp in familie.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Mami, joaca-te cu mine! Copyright © 2010 Designed by Ipietoon Blogger Template Sponsored by Emocutez