ROGVAIV - poezie

ROGVAIV

de Vali Slavu

La fereastră, astăzi, Nuşa
Sta de vorbă cu păpuşa:

„Vezi, micuţo, -n depărtare,
Cerul ce eşarfă are?


Mama-mi povestea, odată:
Ploaia, pictoriţă, -ndată,


Cu penelul ei vrăjit,
Şapte dungi a zugrăvit.

A luat ea, înadins,
De la maci, un ROŞU- aprins,

Şi, uşoară ca o boare,
A luat ORANJ din soare,

Iar din spicele de grâu,
GALBEN şi, de lângă râu,

VERDELE din iarba crudă.
Mai apoi, cu multă trudă,

Către cer s-a înălţat
Şi, cu greu, a adunat

Stropi de-ALBASTRU, iar din mare,
INDIGO, din valul care

Zbuciumat loveşte malul.
Ca să fie gata şalul,

A furat, în grabă mare,
VIOLET din înserare.

Iar acum, când treaba-i gata,
Hai afară -zise fata-

Către mândrul curcubeu
Să-nălţăm şi noi un zmeu!”